Multe camere video și chiar unele smartphone-uri de ultimă generație includ o formă de tehnologie de stabilizare a imaginii pentru a reduce neclaritatea video care rezultă din mișcarea mâinilor sau a corpului tremurat.
Stabilizarea imaginii este importantă pentru toate camerele video, dar este deosebit de importantă în cazul celor care au viteze mici de expunere sau lentile cu zoom optic lung. Când un obiectiv este micșorat la mărirea maximă, acesta devine sensibil chiar și la cea mai mică mișcare.
Unii producători pun un nume de marcă pe tehnologia lor de stabilizare a imaginii. Sony îl numește SteadyShot, în timp ce Panasonic numește Mega O. I. S și Pentax Shake Reduction. Fiecare abordare prezintă nuanțe, dar îndeplinesc aceeași funcție de bază.
Stabilizare optică a imaginii
Stabilizarea optică a imaginii este cea mai eficientă formă de stabilizare a imaginii. Camerele video cu stabilizare optică a imaginii au în mod obișnuit senzori giroscopici minusculi în interiorul obiectivului, care mută rapid bucățile de sticlă ale obiectivului la mișcarea decalată înainte ca imaginea să fie convertită într-o formă digitală.
O tehnologie de stabilizare a imaginii este considerată optică dacă are un element mobil în interiorul obiectivului.
Unii producători de camere video vă permit să activați și să dezactivați stabilizarea optică a imaginii sau să includă mai multe moduri pentru a compensa diferitele tipuri de mișcare a camerei (fie verticală sau orizontală).
Stabilizare digitală a imaginii
Spre deosebire de sistemele optice, stabilizarea digitală a imaginii - numită și stabilizare electronică a imaginii - folosește software pentru a reduce neclaritatea.
Unele camere video calculează efectul mișcării corpului și folosesc acele date pentru a ajusta pixelii de pe senzorul de imagine al camerei video activați. Utilizează pixeli dincolo de cadrul vizibil ca tampon de mișcare pentru a netezi tranziția cadru cu cadru.
Pentru camerele video digitale de consum, stabilizarea digitală a imaginii este de obicei mai puțin eficientă decât stabilizarea optică. Prin urmare, merită să priviți cu atenție atunci când o cameră video pretinde că are „stabilizare a imaginii”. S-ar putea să fie doar din varietatea digitală.
Unele programe software aplică un filtru de stabilizare videoclipului chiar și după ce acesta a fost realizat, urmărind mișcările pixelilor și ajustând cadrul. Cu toate acestea, această tehnică are ca rezultat fie o imagine decupată mai mică, fie o extrapolare pentru a completa marginile pierdute.
Alte tehnologii de stabilizare a imaginii
Deși stabilizarea optică și digitală este cea mai comună, alte tehnologii încearcă și ele să repare videoclipurile instabile.
De exemplu, sistemele externe stabilizează întregul corp al camerei. Un giroscop atașat la corpul camerei stabilizează întregul dispozitiv. Videografii profesioniști folosesc instrumente ca acesta, care sunt adesea denumite în mod obișnuit „stație steadicam”, deși, din punct de vedere tehnic, Steadicam este o marcă de nume care creează diverși stabilizatori.
Și nu uita de cea mai comună și mai ușor de utilizat metodă de stabilizare: trepiedul tău de încredere.
