Popularitatea tot mai mare a Network Attached Storage (NAS) pentru utilizatorii casnici reflectă modul în care tehnologia se încadrează în două nevoi: NAS poate acționa ca un server cloud privat, protejând în același timp informațiile. Această prezentare generală pentru stocarea atașată la rețea explică cum a început NAS și cum funcționează astăzi.
Puteți folosi dispozitive de stocare NAS cu computere Linux, Windows și Mac.
Cum a evoluat stocarea
În primii ani ai revoluției computerelor, unitățile de dischete au fost utilizate pe scară largă pentru a partaja fișiere de date. Astăzi, însă, nevoile de stocare ale unei persoane medii depășesc cu mult capacitățile de dischetă. Companiile păstrează acum un număr tot mai mare de documente electronice și seturi de prezentare, inclusiv clipuri video. Utilizatorii de computere de acasă, odată cu apariția fișierelor muzicale MP3 și a imaginilor JPEG, necesită, de asemenea, o stocare mult mai mare și mai convenabilă.
Serverele centrale de fișiere folosesc tehnologii de bază de rețea client/server pentru a rezolva unele dintre aceste probleme de stocare a datelor. În forma sa cea mai simplă, un server de fișiere constă dintr-un computer sau hardware de stație de lucru care rulează un sistem de operare în rețea care acceptă partajarea controlată a fișierelor. Hard disk-urile instalate pe server oferă gigaocteți de spațiu pe disc, iar unitățile de bandă atașate acestor servere pot extinde și mai mult această capacitate.
Serverele de fișiere se laudă cu un istoric lung de succes, dar multe case, grupuri de lucru și întreprinderi mici nu pot justifica dedicarea unui computer de uz general pentru sarcini relativ simple de stocare a datelor. Aici intervine NAS.
Pentru nevoi de stocare mai puțin solicitante, hard disk-urile externe sunt, de asemenea, o opțiune.
Ce este NAS?
NAS provoacă abordarea convențională a serverului de fișiere prin crearea unor sisteme concepute special pentru stocarea datelor. În loc să începeți cu un computer de uz general și să configurați sau să eliminați caracteristici din acea bază, design-urile NAS încep cu componentele simple necesare pentru a sprijini transferurile de fișiere și pentru a adăuga funcții de jos în sus.
Ca și alte servere de fișiere, NAS urmează un design client/server. Un singur dispozitiv hardware, adesea numit cutie NAS sau cap NAS, acționează ca interfață între NAS și clienții de rețea. Aceste dispozitive NAS nu necesită monitor, tastatură sau mouse. În general, rulează un sistem de operare încorporat, mai degrabă decât un sistem de operare de rețea cu funcții complete. Una sau mai multe unități de disc (și posibil de bandă) pot fi atașate la multe sisteme NAS pentru a crește capacitatea totală. Clienții se conectează întotdeauna la capul NAS, mai degrabă decât la dispozitivele de stocare individuale.
Clienții accesează, în general, NAS-ul printr-o conexiune Ethernet. NAS apare în rețea ca un singur „nod”, care este adresa IP a dispozitivului principal.
NAS poate stoca orice date care apar sub formă de fișiere, cum ar fi căsuțe de e-mail, conținut web, copii de siguranță ale sistemului de la distanță și multe altele. În general, NAS folosește în paralel cu cele ale serverelor de fișiere tradiționale.
Sistemele NAS se străduiesc să asigure o funcționare fiabilă și o administrare ușoară. Acestea includ adesea funcții încorporate, cum ar fi cotele de spațiu pe disc, autentificarea securizată sau trimiterea automată a alertelor prin e-mail în cazul în care se detectează o eroare.
Protocoale NAS
Comunicația cu capul NAS are loc prin TCP/IP. Mai precis, clienții folosesc oricare dintre mai multe protocoale de nivel superior (aplicație sau protocoale de nivel șapte în modelul OSI) construite pe TCP/IP.
Cele două protocoale de aplicație cel mai frecvent asociate cu NAS sunt Sun Network File System (NFS) și Common Internet File System (CIFS). Atât NFS, cât și CIFS funcționează în mod client/server. Ambele preced NAS-ul modern cu mulți ani; munca originală asupra acestor protocoale a avut loc în anii 1980.
NFS a fost dezvoltat inițial pentru partajarea fișierelor între sisteme UNIX printr-o rețea LAN. Suportul pentru NFS sa extins în curând pentru a include sisteme non-UNIX; totuși, majoritatea clienților NFS de astăzi sunt computere care rulează o anumită aromă a sistemului de operare UNIX.
CIFS a fost cunoscut anterior ca Server Message Block (SMB). SMB a fost dezvoltat de IBM și Microsoft pentru a sprijini partajarea fișierelor în DOS. Pe măsură ce protocolul a devenit utilizat pe scară largă în Windows, numele s-a schimbat în CIFS. Același protocol apare astăzi în sistemele UNIX ca parte a pachetului Samba.
Multe sisteme NAS acceptă, de asemenea, Hypertext Transfer Protocol (HTTP). Clienții pot descărca adesea fișiere în browser-ul lor de pe un NAS care acceptă HTTP. De asemenea, sistemele NAS folosesc de obicei HTTP ca protocol de acces pentru interfețele administrative bazate pe web.
