O definiție simplă a unui domeniu de bază de date este tipul de date utilizat de o coloană dintr-o bază de date. Acest tip de date poate fi un tip încorporat (cum ar fi un număr întreg sau un șir) sau un tip personalizat care definește constrângeri asupra datelor.
Intrare de date și domenii
Când introduceți date într-un formular online de orice fel, fie că este vorba despre numele și e-mailul dvs. sau despre o cerere de angajare, o bază de date stochează datele dvs. în culise. Acea bază de date evaluează intrările dvs. pe baza unui set de criterii.
De exemplu, dacă introduceți un cod poștal, baza de date se așteaptă să găsească cinci numere (sau cinci numere urmate de o cratimă apoi patru numere pentru un cod poștal complet al SUA). Dacă introduceți numele dvs. într-un câmp de cod poștal, baza de date vă dă o eroare.
Aceasta se datorează faptului că baza de date testează intrarea dvs. în raport cu domeniul definit pentru câmpul cod poștal. Un domeniu este practic un tip de date care poate include restricții opționale.
Fiecare tip de bază de date oferă o modalitate de a defini un set de restricții și reguli care guvernează datele permise, chiar dacă nu le numește domeniu. Consultați documentația bazei de date pentru detalii.
Înțelegerea unui domeniu de bază de date
Pentru a înțelege un domeniu de bază de date, să luăm în considerare alte câteva aspecte ale unei baze de date:
- O schemă de bază de date definește un set de atribute, numite și coloane sau câmpuri. Un tabel numit „Informații de contact” poate include atribute pentru Prenume, Prenume, Titlu job, Adresă, Oraș, Stat, Cod poștal, Număr de telefon și E-mail.
- Fiecare atribut încorporează un domeniu care definește valorile permise, incluzând eventual tipul de date, lungimea, valorile și alte detalii.
De exemplu, domeniul pentru un atribut ZipCode poate specifica un tip de date numerice, cum ar fi un întreg, numit de obicei INT sau INTEGER, în funcție de baza de date. Sau, un designer de baze de date ar putea alege să o definească în schimb ca un caracter, numit de obicei CHAR. Atributul poate fi definit în continuare pentru a necesita o anumită lungime sau dacă este permisă o valoare goală sau necunoscută.
Când adunați toate elementele care definesc un domeniu, ajungeți la un tip de date personalizat, numit și „tip de date definit de utilizator” sau un UDT.
Ce este integritatea domeniului?
Valorile permise ale unui atribut stabilesc integritatea domeniului, care asigură că toate datele dintr-un câmp conțin valori valide.
Integritatea domeniului este definită de:
- Tipul de date, cum ar fi întreg, caracter sau zecimal.
- Lungimea permisă a datelor.
- Interval, care definește limitele superioare și inferioare.
- Orice constrângeri sau limitări ale valorilor permise. De exemplu, un câmp de cod poștal din S. U. A. poate impune un cod ZIP+4 complet sau un cod complet de nouă cifre.
- Tipul de suport NULL (dacă un atribut poate avea o valoare necunoscută sau NULL).
- Valoarea implicită, dacă există.
- Pictorul formatului de dată, dacă este cazul (de exemplu, zz/ll/aa sau mm/zz/aaaa).
Crearea unui domeniu
Pentru bazele de date care folosesc limbajul de interogare structurat sau o variantă de SQL, utilizați comanda CREATE DOMAIN SQL.
De exemplu, instrucțiunea de execuție creează un atribut ZipCode de tipul de date CHAR cu cinci caractere. Nu este permisă o valoare NULL sau o valoare necunoscută. Intervalul de date trebuie să se încadreze între 00000 și 99999. Aceasta creează un atribut ZipCode de tipul de date CHAR cu cinci caractere. Nu este permisă o valoare NULL sau necunoscută.
CREATE DOMAIN ZipCode CHAR(5) NOT NULL VERIFICARE (VALOARE >='00000' ȘI VALOARE <='99999')
Aceste constrângeri ale bazei de date împing o eroare către o aplicație care servește drept front-end pentru baza de date atunci când constrângerea este încălcată, așa că programați o subrutină de captare a erorilor în program pentru a verifica starea de spirit înainte ca programul să considere corect. au adăugat informații la baza de date.
