Când apăsați butonul declanșator și faceți o imagine, fotografia nu ajunge în mod magic pe cardul de memorie. Fie că este un model cu lentile fixe, un ILC fără oglindă sau un DSLR, camera digitală trebuie să parcurgă o serie de pași înainte ca imaginea să fie stocată pe cardul de memorie. Una dintre componentele cheie ale stocării unei imagini pe o cameră digitală este memoria tampon de imagine.
Zona de stocare a imaginii tampon a camerei este importantă pentru a determina performanța operațională a oricărei camere, mai ales atunci când utilizați un mod de fotografiere continuă.
Captarea datelor foto
Când înregistrați o fotografie cu o cameră digitală, senzorul de imagine este expus la lumină, iar senzorul măsoară lumina care lovește fiecare pixel de pe senzor. Un senzor de imagine are milioane de pixeli (zone fotoreceptoare) - o cameră de 20 de megapixeli conține 20 de milioane de fotoreceptori pe senzorul de imagine.
Senzorul de imagine determină culoarea și intensitatea luminii care lovește fiecare pixel. Un procesor de imagine din interiorul camerei convertește lumina în date digitale, care reprezintă un set de numere pe care computerul le poate folosi pentru a crea o imagine pe un ecran de afișare.
Aceste date sunt apoi procesate în cameră și scrise pe cardul de stocare. Datele din fișierul imagine sunt la fel ca orice alt fișier de computer pe care l-ați vedea, cum ar fi un fișier de procesare de text sau o foaie de calcul.
Mutarea rapidă a datelor
Pentru a accelera acest proces, DSLR-urile și alte camere digitale conțin un buffer al camerei (constând din memorie cu acces aleatoriu sau RAM), care păstrează temporar informațiile despre date înainte ca hardware-ul camerei să le scrie pe cardul de memorie. Un tampon mare de imagini al camerei permite stocarea mai multor fotografii în această zonă temporară în timp ce se așteaptă să fie scrise pe cardul de memorie.
Diferitele camere foto și diferite carduri de memorie au viteze de scriere diferite, ceea ce înseamnă că pot șterge tamponul camerei la viteze diferite. Deci, având o zonă de stocare mai mare în memoria tampon a camerei, permite stocarea mai multor fotografii în această zonă temporară, ceea ce produce o performanță mai bună atunci când utilizați modul de fotografiere continuă (numit și modul rafală).
Acest mod se referă la capacitatea camerei de a face mai multe fotografii imediat una după alta. Numărul de fotografii care pot fi făcute simultan depinde de dimensiunea memoriei tampon a camerei.
În timp ce camerele ieftine conțin zone tampon mici, majoritatea DSLR-urilor moderne conțin zone tampon mari care vă permit să continuați să fotografiați în timp ce datele sunt procesate în fundal. DSLR-urile originale nu conțineau deloc tampon și trebuia să așteptați ca fiecare fotografie să fie procesată înainte de a putea fotografia din nou!
Locația tamponului de imagine
Bufferul camerei poate fi localizat fie înainte, fie după procesarea imaginii.
- Înainte de tampon de procesare a imaginii. Datele RAW de la senzor sunt plasate direct în tampon. Datele sunt apoi procesate și scrise pe cardul de stocare într-un format de container precum NEF, CR2 sau ARW împreună cu alte sarcini. În camerele cu acest tip de tampon, fotografierea continuă nu poate fi mărită prin reducerea dimensiunii fișierului.
- After Image Processing Buffer. Imaginile sunt procesate și transformate în formatul lor final înainte de a fi plasate în tampon. Din acest motiv, numărul de fotografii realizate în modul de fotografiere continuă poate fi mărit prin reducerea dimensiunii fișierului de imagine.
Unele DSLR-uri folosesc buffering „inteligent”. Această metodă combină elemente din buffer-uri înainte și după. Fișierele neprocesate sunt stocate în tamponul camerei pentru a permite o rată mai mare de „cadre pe secundă” (fps). Acestea sunt apoi procesate în formatul lor final și trimise înapoi în buffer. Ulterior, fișierele pot fi scrise pe cardurile de stocare în același timp cu procesarea imaginilor, prevenind astfel blocajele.
